Descoperire

La împãratul turc era un croitor crestin, cu numele Hristea, care fãcea haine la toti pasii si la toti slujitorii împãrãtesti. Unul din pasi iubea foarte mult pe Hristea. Si s-a întâmplat de s-a îmbolnãvit cel care iubea pe Hristea. Deci, auzind Hristea cã este bolnav pasa, în toate zilele mergea la el ca sã-l vadã, dar fiul pasei nu-l lãsa ca sã intre la dânsul (Pe vremea aceea documentele fiecãrui crestin care avea case mari, ori mosii, erau tinute la pasã). Peste putinã vreme, fãcându-se sãnãtos pasa, a venit la el Hristea si a zis pasa: Hristeo, pentru ce n-ai venit ca sã mã vezi, cã eram sã mor? Atunci el i-a spus pricina: Am venit, stãpâne, în toate zilele, dar nu m-a lãsat sã intru la tine. Si l-a întrebat pasa, zicându-i: Cine nu te-a lãsat sã vii la mine? Si a zis Hristea: Fiul tãu. Atunci, a deschis o ladã si a dat lui Hristea toate documentele. Apoi a chemat pasa pe fiul sãu si a zis: Pentru ce nu a-i lãsat sã vinã Hristea la mine când eram bolnav? Si i-a rãspuns: Pentru documentele caselor nu l-am lãsat. A zis tatãl: Fiule, nu mai este multã vreme si ne vom face si noi crestini cã împãrãtia noastrã va sta numai pânã la anul 1881 când are sã cadã. Apoi a zis lui Hristea: Eu niciodatã nu ti-am fãcut vreun bine. Vino dupã mine! Si am mers în Biserica Sfintei Sofia, si a zis cãtre mine: ridicã piatra aceasta (care era ca o usã), si am apucat cu o mânã sã o ridic, iar el mi-a zis: apuc-o cu amândouã mâinile cã nu poti sã o ridici cu una cãci este grea.

Si apucând-o de un belciug, am ridicat-o. Si, coborându-ne pe scãri, eu tremuram de fricã si mã gândeam cã de acum aici mã lasã. Si era acolo multime de popor si ostasi care stãteau ca adomiti, în picioare. Si am zis: Stãpâne, pentru ce nu-i dati afarã, de ce stau aici asa? Si el mi-a zis: Nu poate nimenea ca sã-i dea afarã, cãci câti s-au apucat ca sã-i dea afarã, unii au orbit, altii au rãmas ciungi si altii au ologit, iar altora gura la ceafã li s-a întors si nici mãcar a se atinge de ei nu se poate. Cã cine poate a se împotrivi lui Dumnezeu? Iar eu îl tot sileam ca sã iesim si el mi-a zis: Vino dupã mine! Si ducându-ne mai înãuntru, am vãzut arhierei, diaconi si preoti. Si era împãratul în scaun si lângã el era un soldat bãtrân cu sabia de amândouã pãrtile ascutitã, si avea mâna dreaptã pe sabie, iar sabia era pe jumãtate scoasã din teacã. Si a zis pasa cãtre mine: Când va iesi sabia aceasta din teacã, atunci are sã cadã împãrãtia noastrã.

Si erau ostasii cu hainele din vremea când au adormit si poporul de asemenea. Si am plecat ca sã iesim. Si a început pasa a se sui pe scarã, iar eu mergeam dupã dânsul. Si era un cãlugãr din cei adormiti, ca de treizececi de ani ca vârstã, cu o carte în mânã. Iar eu i-am luat cartea din mânã si am bãgat-o în sân, fãrã sã stie pasa, si am mers acasã. Apoi am pus-o în casa de fier, ca a doua zi sã o citesc, si cãutând-o a doua zi n-am mai gãsit-o. Am întrebat pe femeie si i-am zis: Numai tu umbli în casa de fier, iar ea mi-a rãspuns: Eu niciodatã nu am umblat. Si i-am zis: Poate ai luat cheile din buzunar?

Apoi am rugat mult pe pasã, zicându-i: Stãpâne, te rog sã mergem iarãsi la Sfânta Sofia, dar el mi-a zis cã nu se poate, fiindcã trebuie sã ia voie de la împãrat. Atunci eu l-am supãrat mult pentru aceasta si de-abia s-a îndurat si am mers si a doua oarã. Si ducându-ne am gãsit cartea în mâinile cãlugãrului. Si i-am spus pasii: Stãpâne, când am venit întâi, eu în urma ta fiind, am luat cartea din mâna cãlugãrului acestuia fãrã sã stii tu. Si pasa mi-a zis: Cum ai putut-o lua? Cã noi nici a ne atinge de el nu putem, pentru cã rãmânem sluti. Si eu m-am dus la Patriarh si i-am spus toate pe rând.
www.sfaturiortodoxe.ro